Din 2013 intră în vigoare legea privind medierea juridică, ceea ce înseamnă că toţi cei care introduc o acţiune în instanţă, inclusiv părţile care s-au implicat deja într-un proces în faţa instanţelor, în materiile prevăzute de lege - civil, familie, anumite cauze penale - sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii.

Printre infracţiunile care pot dispărea prin mediere se află şi vătămările corporale din culpă, lovirile şi alte violenţe, abuzul de încredere, distrugerea, gestiunea frauduloasă, abandonul de familie, violarea de domiciliu, furturile între soţi, dar şi violul.

Organizaţiile de apărare a drepturilor femeilor reclamă faptul că, prin obligativitatea primirii informaţiilor legate de mediere, victima este supusă unor presiuni suplimentare, iar vinovatul poate scăpa nepedepsit, iar, pe de altă parte, Consiliul de Mediere, organismul care se va ocupa de aceste acţiuni, consideră că medierea poate fi o soluţie pentru femeile care nu doresc să se expună public.

Studii criminologice bine fundamentate au dus la concluzia că violul în serie este poate cea mai frecventă formă de viol. Aceasta implică o psihopatologie foarte periculoasă, proprie anumitor categorii de psihopaţi, cu discernământ, dar lipsiţi de empatie, nu o dată violatorii în serie sfârşind prin a deveni criminali în serie. De aceea, în alte ţări există evidenţe şi regimuri speciale de supraveghere pentru agresorii sexuali, iar comunităţile locale sunt avertizate în privinţa prezenţei lor. În România fenomenul nu este tratat corespunzător, legislaţia este deficitară, iar politia şi parchetele funcţionează ineficient. Introducerea unei proceduri de mediere, chiar dacă priveşte doar latura civilă a procesului penal, dă un semnal şi mai indulgent faţă de cazuistica violului.

Sistemul penal românesc nu ia în considerare în mod serios traumele psihologice care există întotdeauna în cazurile de viol. De fapt, expertiza psihiatrică şi psihologică a victimei ar trebui să fie obligatorie în cazurile de viol. Implicarea victimei într-o procedură de mediere cu agresorul, chiar şi dacă aceasta este efectuată numai în prezenţa avocaţilor, nu ţine deloc seama de sensibilităţile unei persoane nu numai rănită fizic, dar mai ales umilită şi şocată.

Uneori, violul, ca şi bătaia, este un mijloc de presiune sau de răzbunare folosit de crima organizată. De altfel, una dintre activităţile predilecte ale clanurilor mafiote este traficul de persoane, care în cazul fetelor şi femeilor obligate să se prostitueze începe de foarte multe ori cu un viol. Crima organizată oricum foloseşte toate pârghiile legale şi mai puţin legale pentru a obţine retragerea plângerilor penale ale victimelor, iar medierea le-ar facilita şi mai mult acest lucru.

Există şi cazuri în care violul reclamat este unul fals, invocat doar pentru şantajarea aşa-zisului agresor, pentru răzbunare sau pentru ascunderea unei întâmplări jenante pentru denunţător sau denunţătoare. De cele mai multe ori este vorba de şantaj, caz în care medierea ar uşura demersul şantajistului care pozează în victimă, de a-l extorca pe aşa-zisul agresor, care are toate motivele să nu aibă încredere în justiţia română.

Violul este o faptă gravă ce afectează integritatea corporală şi siguranţa personală pe termen lung. Permiţând medierea lui, pe căi legale, se va da semnalul că nu este atât de grav, că se poate trece peste el cu ajutorul unui mediator şi cu o sumă oarecare de bani. Deşi se susţine că  medierea nu absolvă făptuitorul de latura penală a faptei sale, aceasta este oricum o procedură post-factum, deci trauma victimei există deja cu sau fără mediere.

Statul ar trebui să aibă grijă de cetăţeni şi să pedepsească faptele ce prezintă pericol social, pentru că atunci când există multiple posibilităţi de eludare a pedepsei, scade factorul de descurajare şi, implicit, creşte numărul de acte violente. Medierea ar trebui să fie aplicată numai în cazul proceselor civile (divorţuri, probleme patrimoniale etc.), faptele penale, mai ales cele ce implica violenţa, trebuind judecate numai conform Codului Penal, „cartea” care acum ne învaţă cum să fim violenţi fără a fi pedepsiţi.